Referință

Glosar

Termeni-cheie utilizați în întreaga bază de cunoștințe, explicați în limbaj accesibil.

Grad de calitate a echilibrării (G): Un număr unic (ex. G6.3) definit de ISO 21940-11, care stabilește dezechilibrul rezidual admis al unui rotor rigid. Este egal numeric cu viteza orbitală a centrului de masă la viteza de serviciu (e_per × Ω) în mm/s. Cu cât G este mai mic, cu atât cerințele de echilibrare sunt mai exigente.
Dezechilibru rezidual (U): Dezechilibrul rămas după echilibrare, în g·mm. Ținta este U_per = e_per × masa rotorului.
Dezechilibru specific (e): Dezechilibrul pe unitatea de masă a rotorului, în µm (= g·mm/kg). e_per = 9549 × G / n, unde n este turația în rot/min.
Viteza de vibrație (mm/s ef.): Măsura standardizată a severității vibratorie a unei mașini, înregistrată pe lagăre și evaluată conform zonelor A–D din ISO 20816-3. Nu se confundă cu gradul G.
FFT (transformata Fourier rapidă): Algoritmul care convertește un semnal vibratoric în timp într-un spectru de frecvențe și amplitudini — baza diagnosticului vibratoric.
Ordinele turației (1×, 2×, …): Frecvențe exprimate ca multipli ai frecvenței de rotație a arborelui. Dezechilibrul apare la 1×; nealinierea adaugă un 2× pronunțat; jocul mecanic adaugă numeroase ordine.
BPFO — frecvența de trecere a bilelor, inel exterior: Rata la care elementele rulante trec peste un defect al inelului exterior fix — o frecvență de defect nesincronă.
BPFI — frecvența de trecere a bilelor, inel interior: Rata la care elementele rulante trec peste un defect al inelului interior rotativ; prezintă de obicei benzi laterale la 1×.
BSF — frecvența de rotație a elementelor rulante: Frecvența de rotație a unui element rulant în jurul propriei axe; un defect pe o bilă/rolă îl excită (și 2×BSF).
FTF — frecvența fundamentală a coliviei: Frecvența de rotație a coliviei, tipic 0,35–0,45× turația arborelui — subsincronă.
Turație critică: O turație la care frecvența arborelui coincide cu o frecvență proprie a sistemului rotor–lagăre, producând un vârf de vibrație pronunțat.
Rotor rigid vs. flexibil: Un rotor care funcționează cu mult sub prima turație critică se comportă rigid (echilibrare într-un sau două plane fixe). Un rotor aproape de sau peste o turație critică se deformează și necesită metode pentru rotoare flexibile.
Dezechilibru static / de cuplu / dinamic: Static = deplasarea centrului de masă (un plan); de cuplu = mase egale la 180° în două plane (un moment de basculare); dinamic = combinația generală, corectată în două plane.
ISO 21940-11: Vibrații mecanice — Echilibrarea rotorului: proceduri și toleranțe pentru rotoare cu comportament rigid. Definește gradele G. Înlocuiește ISO 1940-1.
ISO 20816-3: Vibrații mecanice — Măsurarea și evaluarea vibrațiilor mașinilor. Definește zonele de severitate A/B/C/D. Înlocuiește ISO 10816-3 (retras).